Copilăria - haină grea

Încă de la naștere copiii sunt fragili și ușor de modelat.

Imaginează-ți o minge de plastelină în mână, un boț fără formă, căruia trebuie să îi dai o înfățișare. Știi ce ai vrea să modelezi, dar nu știi ce va ieși. Tot la fel îi vede și istoricul Dr. Yuval Noah Harari pe copii, atunci când îi aseamănă cu sticla topită gata să ia forma dată de făurar.

În timpul copilăriei, cei mici încearcă să își explice lumea prin ceea ce văd, dar mai ales, ei preiau o mulțime de reguli de viață de la părinți, frați și alte rude apropiate.

Cu timpul, aceste reguli se transformă invariabil în convingeri adânc săpate în conștiința lor, atât de solid impregnate încât toată viața lor de adulți se va derula în funcție de sistemul de valori pe care l-au asimilat de mici.

Până la vârsta de nouă ani suntem extrem de influențabili, mai afirmă Dr. Harari. Aceasta este perioada când asimilăm tot felul de modele comportamentale și convingeri care vor rămâne lipite de noi ca o etichetă pe gulerul unei cămăși. Tot el explică faptul că reușita sau eșecul în viață pot fi direct legate de experiențele și convingerile asimilate la această vârstă.

Din acest motiv, părinții ar trebui să fie foarte atenți când își cresc copiii, să nu îi limiteze cu modelele lor de viață, ci să le acorde șansa de a-și crea propriile modele.

”N-ai cum să fii obosit, cred că de fapt ți-e foame. Mai bine mănâncă mărul ăsta” spune o mamă copilului ei în vârstă de patru ani aflată la cumpărături într-un supermarket. ”Nici gând să stai în oraș până la miezul nopții. Așa rămân fetele însărcinate” un tată îi spune fiicei sale de cincisprezece ani care ieșea pentru prima dată la întâlnire cu un băiat. La prima vedere, par niște afirmații perfect justificate. Cu toate acestea, ele ascund un potențial extrem de dăunător.

Dr. Harville Hendrix și Dr. LaKelly Hunt vorbesc aici despre ”parentaj inconștient”, adică acele automatisme verbale si comportamentale ale părinților moștenite de la părinții si bunicii lor pe care, la rândul lor, le transmit mai departe, în mod inconștient, copiilor. Ei fac acest lucru doar din dorința sinceră de a-i educa tot la fel de bine cum au fost și ei educați.

Cum putem rupe lanțul slăbiciunilor?

Prin a ne pune propriile convingeri sub semnul întrebării.

Să ne observăm pe noi înșine când vorbim sau luăm hotărâri în chestiuni legate de relații sociale, bani, în gospodărie sau la serviciu. Dar mai ales, să ne punem sub lupă cand ne adresăm copiilor noștri.

Desigur, este doar începutul unei frumoase transformări. Schimbarea convingerilor din copilărie este un traseu anevoios. Însă, asa cum relatează specialiștii, succesul este pe jumătate garantat cand am reușit să conștientizăm situația în care ne aflăm.